RoPress

Cursuri U.C.

Casa Românească din Zajecar: Limba Română

Feb 8, 2014

„Casa de Cultură Românească Zajecar” este un proiect generat de asociația „Unlimited Connections” și aplicat cu sprijinul financiar al Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României. Partener în proiect este Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi”.
Programul se adresează tinerilor din comunitatea românească din Zajecar și din localitățile învecinate din Serbia. Cursanții au vârste cuprinse între 7 și 20 ani. Activitățile se desfășoară la sfârșitul săptămânii în afara programului școlar, în perioada septembrie – decembrie 2013. Scopul proiectului îl constituie promovarea identității naționale și a spiritualității românești.


Am participat în cadrul acestui proiect ca formator de limbă și literatură română. Cursul a fost conceput pentru copiii și tinerii români din Valea Timocului care doresc să-și dezvolte abilitățile de comunicare în limba maternă.


Orele de curs au fost organizate sambăta și dumunica, și s-a lucrat cu două grupe. Au avut loc trei întâlniri a modulului de limba și literatura română cu fiecare grupă.
Principalul criteriu după care s-au format grupele a fost vârsta, însă au existat si excepții deoarece pentru unii cursanți nivelul de cunoaștere a limbii române nu era direct proporțional cu vârsta.


Locul desfășurării activităților a fost sala Bibliotecii de carte românească, în Zajecar, str. Karadiceva, înființată tot în cadrul acestui proiect.
Încă de la prima noastră întâlnire au avut loc și consultări cu părinții, unii manifestându-și dorința să asiste la curs.
Evaluarea predictivă mi-a indicat nevoile grupului, ceea ce mi-a permis selectarea materialului de lucru, proiectat anterior pe diferite grade de dificultate.
Grupul a fost neomogen. Majoritatea cursanților nu aveau competențe de exprimare orală coerentă si nu cunoșteau toate caracterele alfabetului latin.
Dificultăți au fost și la pronunțarea corectă a unor grupuri de sunete. În general, cuvintele cunoscute denumeau grade de rudenie, obiecte din gospodărie și obiecte din natură.
Au fost și elevi care cunoșteau între cinci și zece cuvinte românești. Cursanții au fost permanent încurajați să-și depășească temerile, să-și îmbunătățească nivelul cunoștințelor lingvistice. În aceste condiții am stabilit ținte individuale de învățare, iar sarcina de învățare am împărțit-o în pași mici de realizare.


Metodele utilizate în desfășurarea activităților au îmbinat expunerea cu metode activ-participative. Realizarea sarcinilor de lucru s-a realizat prin implicarea efectivă a cursanților, activitățile fiind centrate pe creativitate și comunicare.
În activitățile desfășurate s-au implicat și unii părinți. Uneori și-au luat chiar notițe.
La începutul activității de formare în Zajecar, am observat că părinții erau rezervați în a-și exprima vreo părere despre acțiune, de aceea implicarea lor ulterioară și participarea la lecție, ca beneficiari ai unor informații, m-a asigurat că optica s-a schimbat.


S-a lucrat atât individual, mai ales în exercițiile de scriere, cât și în perechi sau pe grupe. S-au îmbinat metodele tradiționale cu cele moderne, s-a pus accent, în mod deosebit, pe activitățile pentru imbogățirea vocabularului, dar și pe cele care duc la acuratețea exprimării.
Dintre metodele folosite cele mai apreciate de copii au fost: jocul de rol, exercițiile de dicție și povestea noastră. Pe parcurs si-au manifestat interes și pentru lectură expresivă și exerciții de redactare a unui text scris, mai ales că s-a utilizat tabla interactivă. Captivați au fost și de fișele de lucru, realizând permanent feed-back.


La sfârțitul fiecărui curs s-au aplicat diferite forme de evaluare: fișe de evaluare, conversație într-o situație de comunicare dată, joc de rol. Având în vedere proiectarea conținuturilor pentru cursurile următoare, le-am cerut cursanților sa noteze pe bilețele: ce au învățat din lecția respectivă, ce le-a plăcut cel mai mult, ce nu au înțeles și ce doresc să facă la următoarea întâlnire.
Am abordat cursul cu flexibilitate. Am formulat enunțuri simple și clare, renunțând, în mare parte, la terminologia de specialitate. Am extins munca în grup când am constatat că aceasta poate fi benefică, modificând exercițiile în funcție de răspunsurile participanților. Sesizând nivelul de energie din cadrul grupului, am introdus exerciții stimulatoare, când a fost cazul.
Spațiul în care s-au desfășurat activitățile a fost adecvat, asigurându-se temperatura și ambianța optime. Chiar dacă nu este mare, iar spre sfârșit numărul participanților a crescut, acesta permite organizare funcțională.


Planșele, posterele, fișele de lucru, reprezentațiile unor episode din textele studiate, reprezintă produsele finale fizice. Dorința de a se exprima în limba română este adevăratul produs.
Implicarea unor părinți, popularizarea activitaților de către copii, ne arată că beneficiari ai acestor acțiuni nu sunt numai elevii, ci întreaga comunitate.
Copiii, deși de fiecare dată lucrau mai mult de patru ore, la sfârșitul cursurilor erau entuziaști. Unii dintre ei, povestind la școală despre aceste activități, au stârnit curiozitatea și interesul altor colegi care și-au manifestat dorința de a participa și ei.
Prin toate activitățile desfașurate în proiect s-a reușit cultivarea unei atitudini pozitive față de comunicare și față de limba română.

 Profesor Lidia Mîrșanu

Menționăm că Proiectul „Casa de Cultură Românească Zajecar” a fost implementat în Zajecar, Valea Timocului, Serbia, în perioada septembrie - decembrie 2013, de către Asociația Unlimited Connections din Bacău, cu sprijinul financiar al Departamentului Politici Pentru Relația cu Românii de Pretutindeni. Formatorul modului de Limba și Literatura Română a fost recomandat de către partenerul proiectului Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru românii de pretutindeni.

Scrie un comentariu