RoPress

Serbia

Consiliul Național al Minorității Naționale Române – ÎNCOTRO?

Oct 24, 2014

”Pe data de 26 Octombrie, viitorul românilor din Serbia va decis de interesele securității sîrbești, ajutată și sprijinită de partidele politice din Serbia” – așa își începe discursul, vădit îngrijorat, unul din interlocutorii intervievați în legătură cu alegerile pentru Consiliile Nationale ale Minorităților din Serbia. Important este de amintit că în toate țările Europene nu există astfel de instituții, drepturile minorităților fiind garantate prin lege și constituție așa cum și România, nu de puține ori, țara noastră a fost citată ca model de aplicare și implementare a drepturilor minorităților. ”În Serbia, această instituție (Consiliul Național al Minorităților...) a fost inventată de SECURITATEA SÂRBĂ pentru a avea control total asupra minorităților, și bineînțeles unde la conducerea acestora sunt oamenii lor de încredere” a continuat sub promisiunea anonimatului, covorbitorul care, cu greu s-a lăsat convins să ne împărtășească din experiențele personale trăite ca cetățean sârb de naționalitate română.

Parte dintr-un plan diabolic de asimilare și deznaționalizare, nici etnia Română nu a fost scutită de mașinațiunile și intrigile nesănătoase pentru secolul XXI, încă de  la primele alegeri și pînă în momentul de față. Urmare a demersurilor întreprinse de organele însărcinate cu elaborarea și punerea în aplicare a acestor planuri diabolice, același grup de oameni conduce și decide soarta românilor din Serbia, fie ei în Banat ori  în Timoc. Foarte interesant este faptul că statul sîrb a dat împuterniciri toatale acestor consilii, aparent guvernul de la Belgrad asumându-și oficial doar finanțarea acestor instituții! Modul cum conducerea consiliilor consideră că trebuie cheltuite aceste fonduri (destul de generoase! conform surselor noastre) aparține persoanelor, puține la număr, puse să reprezinte interesele minorității. Cu toate acestea, doar cine NU VREA nu vede încotro se îndreaptă intențiile actualei conduceri, strategic retrase în sediul de la Novi Sad! De la schimbarea numelor unor străzii ca de pildă strada Leninova , Mareșalul Tito, numirea directorilor în școlile românești pe principiul apartenenței la o formațiune politică aservită Belgradului, angajarea unor persoane în cadrul învățământului, informării în limba română trunchiate în funcție de interes și până la inscripțiile bilingve ale localităților românești care au apărut doar acum în preajma alegerilor (lista fiind mult mai lungă), sunt doar câteva din semnele care pun la îndoială sinceritatea acțiunilor actualei conduceri, acțiuni ce au atras nemulțumirile românilor reprezentați de Consiliul Național al Minorității Naționale Române.

 

Fără a avea pretenția cunoașterii adevărului absolut, să încercăm un exercițiu democratic ce implică o serie de întrebări legate de faptele conducerii consiliului și ale persoanelor care deocamdată  decid soarta a circa 30.000 de români în Banat și aproximativ 300.000 coetnici din Timoc, de la înfințarea consiliului..( CNMNRS)

1. Care este motivul pentru care au dispărut zeci de asociații cultural-artistice care reprezentau pilonii de bază ai păstrării identității românești?

2. Care este motivul real al închiderii una câte una a școlilor cu predare în limba română?

3. Ce a dus la împuținarea an de an a trupelor participante la manifestarea ” Zilele de teatru ale românilor din Serbia ”?

4. Unde și din ce pricină dispar orchestrele de muzică românească din sate, acestea fiind înlocuite de Orchestra profesionistă a Consiliului (gurile rele spun că nicxi măcar o treime dintre membrii acestei orchestre aparțin altor etnii)

5. Cum se face că, în ciuda a miilor de cereri depuse de către părinți către instituțiile de învățămând, învățarea limbii române în școlile din Timoc nu sa realizat decât sub forma unor cursuri facultative gen ”pilot proiect”.

6. De ce bisericile ortodoxe românești din Banat nu primesc fondurile adecvate, în timp ce în Timoc, cele deja construite sunt amenințate cu distrugerea, iar cele propuse a fi construite la cererea enoriașilor nu primesc autorizațiile necesare funcționării legale?

 

Din nefericire autoritățile de la București cunosc toate aceste ăntrebări având probabil și răspunsurile. Ce stârnește indignarea și nemulțumirea este faptul că autoritățile românești adoptă mai degrabă strategia struțului decât să spuna un cuvânt în apărarea coetnicilor români din Serbia.

 

”Probabil cineva se întreabă cine sunt aceste persoane pragmatice care decid soarta a mii de români?  Răspunsul nu poate fi decât unul foarte simplu - apartanenți ai Securității Sârbești, fie că sunt infiltrați în rîndurile românilor, fie că sunt plătiți pentru a distruge totul ce e românesc, fie că sunt șantajați pentru infracțiunile pe care le-au comis în trecut și sub amenințarea pușcăriei, au acceptat să acționeze astfel!” a  concluzionat interlocutorul, continuând seria întrebărilor:

”- Cum este posibil ca președintele consiliului român, din fost  chiriaș în anii 90, proaspăt intrat în partid și, probabil și în ”servicii”, în momentul de față, vezi doamne ”fratele” lui posedă doar 300 de hectare de pământ arabil, a cumpărat un întreg cartier în localitate, vreo căsuță mică și amărîtă in orașul Zrenianin, dar în Novi Sad are doar apartament(e)?

-Cum responsabilul șef de la unicul ziar  românesc ”Libertatea” a supraviețuit tuturor regimurilor politice și guvernelor sârbești din anii ‘90 și până azi, dacă nu ar fi ”OMUL LOR DE ÎNCREDERE”?

- Cum poate secretarul general al consiliului să aibă ONG particular, care este, printre altele, finanțat direct din partea consiliului?

-De ce a fost nevoie de înfințarea ”Corului” consiliului finanțat din belșug în dauna a zeci de coruri tradiționale din satele românești care în timp, fără bani, au fost desființate?

-De ce nimeni nu știe de  câți bani dispune consiliul și cum sunt aceași cheltuiți?

-De ce doar în apropierea fiecăror alegeri apar unii cetățeni de etnie romă și sârbă declarându-se români, în urma votului aceastora fiind decisă soarta viitoarelor generații de românii (localitățile din care provin acești „români” Vaisca, Backi Minostor, Apatin, etc, fiind locuite de orice altă etnie dar nu de români)?

Poate cea mai importantă întrebare după toate cele spuse ar fi:

DACĂ LE ȘTIM CU TOȚII ACESTEA, DE CE SUNT INVITAȚI ȘI PARTICIPĂ CU REGULARITATE, ACEȘTI SECURIȘTI ȘI DISTRUGĂTORI AI ROMÂNISMULUI LA AMBASADA ROMÂNIEI DIN BELGRAD?  DE CE ANUMITE DELEGAȚII MERG ÎN VIZITE OFICIALE LA INSTITUȚIILE REPREZENTATE DE FRAUDATORII ACEȘTIA?”

 

Ar fi vrut să spună mai multe! Nu ar fi fost prima dată. E unul dintre puținii români care nu și-a pierdut speranța. Un dram mai există undeva aninată lângă o icoană: „Doar  Bunul Dumnezeu să aibe milă de românii din Serbia în cazul în care sus-numiții vor mai câștiga alegerile din 26 Octombrie, cu toate că dânșii deja se laudă că e ”totul aranjat”, iar demnitarii reprezentanți ai Românie în Serbia tac”! Tăcerea izvorâtă din deznădejde DOARE! 

Scrie un comentariu