RoPress

Serbia

Sfârșit de an cu miros de brad și lehamite

Dec 23, 2014

Am fost întrebat de nenumărate ori care mai e situația comunității românești din Serbia. După un an 2014 în care schimbările politice din România au fost multe și destul de mari, un an în care clasa politică din țara mamă a fost interesată mai mult, cum altfel, de propriile interese, românii de pe malul drept al Dunării sunt măcinați de lehamite. Un tablou care ar putea zugrăvi realist această situație ar arăta cam așa: Un sac putred, căptușit de petice și de găuri, plin cu grâu din cel mai bun, din care se înfruptă o turmă de șobolani, guzgani și șoricei.

                Cum s-a ajuns aici? Răspunsul nu suntem în măsură să îl dăm noi! Dar să punem unele întrebări. da putem. De aproape 15 ani au fost mințiți și folosiți. Amăgiți cu o jucărioară numită ”cetățenie”. Li s-a promis că o vor obține atunci când vor demonstra că ... CE? În timp ce vecinii noștri, și ai lor, bulgarii și ungurii dau cetățenie pe bandă rulantă de ani de zile, onorabilii noștri politicieni se bat în declarații, conferințe, forumuri ș.a.m.d.. Cum să nu te apuce disperarea când vezi că în loc să se treacă la fapte, se mai găsește câte un cap luminat picat din lună în vârful unei instituții cu ștaif, siglă, și sute de funcționărași cu simbrie (nu tocmai mică), iar primul lucru pe care îl face este să se bată voinicește cu pumnii în piept, revendicând descoperirea roții? ”E nevoie de o strategie!” Serios? Nu axistă până acum o strategie?  Se fac (pentru a câta oară?) studii, se încropesc delegații, se fac declarații, promisiuni și ... Și cam atât! Se solicită depuneri de proiecte, chipurile, pentru reînvierea și păstrarea tradițiilor românești . Sună bine?! Se însailă la repezeală festivaluri. Se cântă, se dansează, uneori se mai trage și câte o răchie (evident pentru persoanele majore). Pe alocuri se încropesc formații și ansambluri tradiționale de cântece și dansuri pentru copii și tineret. Nu se știe de prin ce cufere răsar și costume populare. Ți-e mai mare dragul să-i vezi cum se ostenesc  și asudă pe scenă. Organizatorii se felicită reciproc și se pupă frățește cu finanțatorii. Dar, după ce camerele de filmat, aparatele de fotografiat și agendele jurnaliștilor s-au închis, încerci să stai de vorbă cu unul dintre dansatori sau interpreți. SURPRIZĂ! Oricât de simple ar fi întrebările, răspunsurile întârzie să vină. Motivul: Nu înțeleg și, cu atât mai puțin, nu vorbesc românește! Nici măcar o boabă! Întotdeauna e nevoie de tălmaci. Deobicei acesta e unul dintre cei mai vârstnici. Și atunci îți pui firesc întrebarea: cui îi folosește? Pentru ce s-au cheltuit an de an atât amar de bani? Cui vrea statul român să acorde cetățenia? Dar oare chiar vrea?

E nevoie de media în limba română – Se fac proiecte pentru media. E nevoie de carte românească – Se fac proiecte pentru biblioteci de carte românească (nu punem problema că cei care știu să citească sunt puțini). E nevoie de dascăli care să-i școlească în limba maternă – se fac proiecte pentru dascăli. Toate bune și frumoase până când vine vorba de finanțare! Eiii aici începe circusul. În 2014 depunerea proiectelor s-a început în luna martie, adică luna a trei-a. Nu mai puțin de 7 (ȘAPTE!) luni au trecut pentru ca documentațiile depuse să fie aprobate, și să se înceapă procedurile pentru finanțare, în condițiile în care, luna decembrie iese din socotelile contabile fiind rezervată deconturilor. Rămâne la dispoziție pentru realizarea efectivă a proiectului - 1 UNA lună din douăsprezece. Curat românește! Să ne fie de bine! Pe cine mai miră dezastrul la alegerile pentru consiliile naționale ale minorităților din această toamnă? Mai este cineva cu capul întreg pe umeri care să se întrebe: DE CE ROMÂNII DIN SERBIA NU SE DECLARĂ ROMÂNI (la recensământ)? Care este motivul pentru care comunitatea istorică românească, ori de unde ar fi ea, se diluează an de an? Pentru ce se mai dau și se modifică legi dacă sunt încropite doar pentru a justifica niște lefuri nemeritate și fără a avea suportul de voință real?

Să avem parte de un an nou mai curat și sincer!

Daniel Muraru

Scrie un comentariu