RoPress

Serbia

„Vlahii” din serbia: români sau sârbi românizați?

Feb 9, 2015

Nu cred să existe o comunitate arhaică de români în afara graniţelor ţării mai puţin cunoscută nouă, chiar misterioasă pe alocuri, decât românii de pe Valea Timocului din Serbia. Poate doar goralii, cvasi-necunoscuţii păstori români din munţii Poloniei şi Slovaciei... Locuitori ai pământurilor lor cu mult înainte de sosirea şi stabilirea primelor triburi slave în regiune, aceşti români au fost dintotdeauna victimele politicilor de asimilare şi „sîrbizare” forţată ale Belgradului. Nici astăzi situaţia vlahilor timoceni, cum li se mai spune, nu este considerabil mai bună. Cu un sentiment dârz-resemnat, atât de caracteristic naţiei noastre, românii de pe malul drept al Dunării se încăpăţânează să reziste naţional, cultural şi spiritual. Până când?

 

Daci, români, bizantini, slavi şi sârbi

Chiar dacă manualele şcolare şi o parte a istoricilor recenţi nu recunosc încă acest complex adevăr istoric şi cultural, poporul român s-a format într-o zonă mai mare decât spaţiul limitat de graniţele Dunării, Mării Negre şi Carpaţilor.

Etnogeneza românilor, urmaşii direcţi al geto-dacilor a căror limbă şi cultură a fost influenţată de prezenţa elementului latin în zonă, indică foarte clar faptul că înainte de mare migraţie a slavilor de sud prin Carpaţi spre Balcani, aici trăia deja un popor stabil, bine structurat, cu propriile forme de organizare politico-sociale.

 

Din nefericire, migraţiile succesive venite dinspre Asia şi Estul Europei, dar mai ales sosirea şi aşezarea în Balcani a slavilor, au destrămat unitatea proto-românilor. Drept consecinţe imediate ale acestui fenomen, o parte a populaţiei proto-române din Balcani s-a retras în diferite direcţii.

 

Cronicarul bizantin Kekaumenos a apucat să consemneze deplasările de populaţie de mică amplitudine din mijlocul secolului al IX-lea, scriind despre vlahii care locuiau între râul Sava şi Dunăre, adică centrul Serbiei de astăzi s-au văzut nevoiţi să migreze în sud, stabilindu-se în Epir, Macedonia şi Grecia de azi.

 

Însă nu şi-au peirdut deloc identitatea culturală şi naţională, indiferent de cât de grele erau vremurile. Aşa că originea română a vlahilor balcanici a fost subliniată de numeroase ori în variate documente emise între secolele X-XVI. Bunăoară în anul 1204, Papa Inocenţiu al III-lea menţiona că vlahii care au creat Ţaratul Vlaho-Bulgar sunt urmaşii direcţi ai romanilor.

 

Deci dacă în acele vremuri, vlahii sud-dunăreni erau atât de numeroşi şi puternici încât să pună bazele alături de bulgari la apariţia unei noi entităţi statale în care atât cruciaţii francezi, cât şi bizantinii au recunoscut majoritatea elementului românesc în detrimentul celui bulgar, în secolele următoare, vlahii sud-dunăreni aveau să piardă teren. De vină au fost mai mulţi factori între care se remarcă procesul agresiv de slavizare şi grecizare, urmat de invazia şi ocuparea Balcanilor de către turci.

Scrie un comentariu