RoPress

Serbia

Alungati, fugiti sau plecati de buna voie

Apr 13, 2016

Undeva, in drumul lor catre un “El Dorado” modern, european, alungati, fugiti sau plecati de buna voie, mii de suflete fac popas acolo unde ii prinde noaptea sau in locuri deja cunoscute. La portile UE, prin capitala Republicii Serbia, Belgrad (orasul alb denumit odinioara), zilnic se perinda chipuri noi. Murdari, obositi si flamanzi isi arunca boccelutele sau doar trupurile ostenite in primul parc care le iese in cale. Un cearsaf sau doar o haina mai groasa le tine loc de pat. Unii sunt obisnuiti cu asa ceva din locurile unde s-au nascut. Nu e nimic nou pentru ei. Altii pun stapanire pe cate o banca. Doar temporar. Isi impartasesc unii altora experientele traite pe drum. Mii de kilometrii parcursi in conditii greu de definit.

Un lucru nu are cum sa nu atraga atentia localnicilor sau a vizitatorilor aflati intamplator in cale acestei mase pestrite aflate in continua miscare: sunt zgomotosi incercand parca sa atraga atentia in mod voit. E greu sa ii ignori. In locurile in care de aproape doi ani au fost incropite tabere de popas, pluteste un miros greu, dulceag pana la gretos, fetid. Mizerie. 

Cosuri de gunoi aduse special de catre autoritati exista. Dar sunt aproape goale. Resturi de ambalaje, carpe, … o ghena de gunoi intinsa pe tot cuprisul taberei, da un sens nou cuvantului civilizatie.

Barbati tineri in marjoritate, cateva mame cu copii, foarte putini in varstnici de peste 50 de ani. Apropierea de grup e problematica. Orice persoana straina de grup e reperata aproape instantaneu si tratata ca intrus. Singurii favorizati sunt cei pe care migrantii ii cunosc si cu care s-au obisnuit. Doar membrii ONG-urilor care se ocupa de formalitatile legale, de asigurarea unor mese frugale sau de asistenta medicala se pot insinua intre ei fara prea mari probleme. Un aparat de fotografiat ii irita, aproape ca ii face agresivi. Localnicii aproape ca s-au obisnuit cu ei. Se straduiesc sa ii ignore. De la distanta politistii delimiteaza teritoriile pe care masa in miscare a pus stapanire. Cu trecerea timpului parcul, odata verde, se transforma. Pamantul devine pietros apoi nisipos, intocmai ca in locurile natale pe care migrantii l-au parasit. Alungati, fugiti sau plecati de buna voie, duc cu ei obiceiuri de care cei mai multi dintre noi au uitat.

Foto: studiocreative.ro

 

Scrie un comentariu