RoPress

Cultura

Țestoasa, Știuca și Cățăracul

Dec 18, 2013

Într-o pădure bătrână uitată până și de bunul Dumnezeu, prin care nici lighioanele nu reușeau să își facă destul curaj să intre și din care numai vântul mai scotea câte o șoaptă, o biată țestoasă din provincie, mică, verde, dar curioasă și hotărâtă din născare, auzind ea că prin cele meleaguri ar sălășlui niscai ființe mai ciudate, hotărâ să le facă o vizită. Drumul fu lung și anevoios, presărat cu fel și fel de piedici, una mai grea decât cealaltă. Mergând ea așa, încet, mai mult târâindu-se decât pășind, ajunse într-un fapt de seară la marginea hățișului care despărțea lumea bună de ținutul străvechi al rudelor sale. Tot încercând provinciala Țestoasă să găsească o potecuță prin care să se strecoare, își dădu într-un târziu seama că sălașul pe care îl căuta, era de fapt, în mijlocul pădurii. Degeaba trimise ea depeșă la mai marii dregătoriei pădurilor! Ocupați cu făloșirea straielor lucioase cu care se înzorzonaseră, aleșii lighioanelor uitase-ră că mai au și altele de făcut, grija lor cea mai mare fiind balurile, ospețele și îndestularea propriilor cămări. De atâta grijă boierească, norodul pădurii suferea cumplit!

 

Auzind strigătele purtate de vânt ale suratelor, sătulă să aștepte în van ajutorul împopoțonaților, Țestoasa se hotărâ să își croiască singură drumul. Cu multă stăruință și sudoare, zbătându-se ca nebuna , rupând rând pe rând vreșurile de mărăcini puși parcă anume de o mână nevăzută pentru a-i îngreuna soarta, mica arătare reuși într-un târziu, mai mult moartă decât vie, să zărească ieșirea din cumplita încercare. Răpusă de oboseală, hotărâ să își tragă sufletul și să se mai întremeze, pentru că, nu-i așa?, nu se cade să te arăți în fața lumii cu straiele rupte, murdare și ponosite. Hotărâ deci să facă popas, timp în care să își dreagă puterile, să își cârpească și să își curețe carapacea julită și zdrelită prin mărăcinii pe care tocmai ce îi străbătuse. Și cât se îngriji Țestoasa noastră, și cum se gândea ea cu mintea-i sărăntoacă de provincie, își dete seama că tot ceea ce luase cu ea de acasă drept plocon de ospeție, îi mai rămăsese în traistă mai nimic și te miri ce.

 

Rușinată de pozna asta, ceru din nou ajutor dregătorilor. Într-un târziu, după o cale la fel de lungă și întortocheată ca și drumul străbătut de amărâta târâtoare,ajunse la urechile mai marilor zvonul cum că, cineva, nimeni nu știa cine și de unde, răzbătu-se prin ceea ce până atunci nimeni nu reușise. Adulmecară dumnealor boierii că e rost din nou de fală! Dar nevând curaj să se avânte acolo unde nimeni nu îndrăznise până atunci, de teamă totuși să nu se facă de râs dacă zvonul nu se adeverea, hotărâră că e mai cuminte să trimită pe urma Țestoasei un Cățărac. Cu vorbă tainică de la împărăție, Cățăracul, lustruit prin saloane chiaburești, cu straiele lucind de-ți luau ochii, porni pe cale să ajungă din urmă Țestoasa încăpățânată.

 

Cu alai de surle și trâmbițe, însoțit de cărturari cu patalamale împărătești,  tirmișii vremelnicilor boieri o ajunse-ră din urmă pe sărmana Țestoasă. Nu mare le fu mirarea când văzură că pe unde mai ieri alaltăieri nu răzbeau decât șerpii purtători de venin și ură, acum se deschidea mai mare dragul de cărare. Și pentru că deh, trebuia să arate celor ce-l trimiseseră că își merită firmiturile căzute de la masa stăpânilor, Cățăracul găsi de cuviință că nu e rău să ia asupra-și meritul dar nu și munca Țestoasei ponosite. Orbiți de bucuria măririi ce va să vină, încărcară în spatele Țestoasei toate peșcheșurile, ba pedeasupra se mai cătărară și dumnealor, și o mânară pe Țestoasă sa-i dea zor inainte. Nesăbuiți, nu băgaseră de semă că în fața lor se întindea un iaz mâlos cu fund înșelător. Crezând că totu-i lesne și neștiind ce-i munca, se avântară orbiți în apele tulburi. Înotând mai mult pe fundul apei, biata făptură îndură greutatea samarului până când, de nu se știe unde, o știucă hămesită se iți în preajma alaiului și, fără să stea pre mult pe gânduri, înfulecă la repezeală cohorta cu trâmbițași cu tot.

 

Văzând soarta crudă a falnicilor înaintași, Țestoasa tăbăcită și fără interes pentru Știuca ce își făcea deja siesta, își văzu de drum eliberată de povară, nu fără a le plânge de milă nesăbuiților. Ajunsă pe celălalt mal, Testoasa chinuită își găsi rubedeniile și hotărâ să își petreacă restul zilelor înconjurată de lighioane la fel de pricăjite și neșcolite precum ea însăși, dar cinstite și cu destulă minte să nu se mai avânte în mlaștini neștiute.

 

Parabolă de Petru Daniel Muraru, www.ropress.eu 

Scrie un comentariu