Când se vorbește despre Vincent van Gogh, imaginea care îi vine în minte majorității este cea a florilor-soarelui, pictate cu tușe vibrante și culori calde, asemănătoare unui soare lichid pe pânză. Această asociere nu este întâmplătoare, deoarece Van Gogh a dorit să fie legat pentru totdeauna de această plantă solară, afirmând cu mândrie: „Floarea-soarelui este a mea”. Deși pare o simplă obsesie estetică, floarea-soarelui avea pentru el semnificații profunde, pline de simboluri personale și culturale, conform relatărilor BBC. Van Gogh a creat 11 picturi cu floarea-soarelui, care sunt împărțite în trei etape distincte. Prima serie a fost realizată la Paris în 1887, a doua — cea mai celebră — în Arles, în 1888, iar ultima, în 1889, a fost o serie de replici ale lucrărilor anterioare. Picturile din Arles, realizate într-o săptămână plină de entuziasm, reflectă dorința de viață a artistului, descrisă de el ca „pofta unui marsiliez mâncând bouillabaisse”. Cu toate acestea, Van Gogh nu a explicat niciodată în mod clar, nici în scrisorile sale, ce simbolizau aceste flori. Pentru Van Gogh, floarea-soarelui a fost un pretext pentru a experimenta nuanțele de galben, dar și un simbol al prieteniei și solidarității. Picturile erau destinate să decoreze casa lui Paul Gauguin, artist pe care Van Gogh îl admira și cu care spera să colaboreze artistic. Din păcate, această colaborare a fost de scurtă durată, Gauguin părăsind Arles după doar două luni, iar Van Gogh murind singur la 37 de ani, fără a atinge succesul și recunoașterea dorite. Astăzi, floarea-soarelui continuă să inspire, exemplificată de expoziția recentă „Kiefer / Van Gogh” de la Royal Academy din Londra, unde artistul contemporan Anselm Kiefer explorează influența lui Van Gogh. Una dintre lucrările centrale este sculptura „Danaë”, în care o floarea-soarelui răsare dintr-un morman de cărți, simbolizând forța vitală a naturii care iese din cunoaștere. În alte lucrări, floarea apare crescând din corpuri umane, evocând conexiunea dintre om, pământ și cosmos. Pentru Van Gogh, floarea-soarelui reprezenta „ideea Sudului”, afirmă curatorul Julien Domercq. Mutarea în Provence a însemnat pentru artist lumina intensă și energia vitală a sudului Franței. Totodată, Van Gogh, educat în istoria artei, a reinterpretat floarea-soarelui și în contextul simbolismului olandez, unde florile ofilite trec de la galben intens la maro, devenind o meditație asupra efemerității vieții și trecerii timpului. Floarea-soarelui are o poveste simbolică fascinantă. Originară din America, a fost adusă în Europa în secolul al XVI-lea, în urma expedițiilor lui Columb. Mișcarea ei după soare (heliotropismul) a inspirat asocieri spirituale și mitologice. În mitologia greacă, nimfa Clytie, îndrăgostită de Apollo, se transformă într-o floare care urmărește mereu mișcarea astrului pe cer, astfel floarea-soarelui devenind simbolul iubirii necondiționate și al fidelității absolute.